„Un gând sincer” din partea lui „Bob” vicepreședintele USR Cluj pentru BOR : „Ciume bubonice, viermi paraziti, lepre, pedofilii şi manipulatorii ce ţin orele de religie”

14721597_1118148214927546_8520375823643691051_nNu ma mira deloc  clipul vizionabil la B1 : am spus de mai multe ori, bazandu-ma pe ce mai citesc pe net,  ca printre adeptii cuplului Nicusor & Clotilde se afla cohorte de fanatici si deranjati mental.
Venind de la Cluj, micul pshihopat intitulat Bogdan Bob Radulescu e doar unul dintre  exemple  si poate ca ar fi fost  bine ca in loc sa-si ceara scuze in locul lui, Clotilde sa fi facut un gest crestinesc  trimitandu-l la un sanatoriu

16 thoughts on “„Un gând sincer” din partea lui „Bob” vicepreședintele USR Cluj pentru BOR : „Ciume bubonice, viermi paraziti, lepre, pedofilii şi manipulatorii ce ţin orele de religie””

  1. deci usr e partidul ateu, anticrestin? inseamna ca usr copiaza partidul democrat din america. cel mai bine e sa fie neutri fata de religie. insa cred ca pipidi i-a invatat de rau

  2. hillary la a 3-a dezbatere: a mintit tot timpul. a fost foarte rusofoba. a dezvaluit lumii intregi ca americii ii trebuie 4 minute ca bombele nucleare sa fie gata (e gafa uriasa, acum toti inamicii americii vor sti. nu-i nimic , presa americana mincinoasa va vorbi doar despre niste cuvinte ale lui trump (fraze trunchiate, scoase din context))

  3. in sondaje trump castiga independentii, castiga mai multi democrati decat clinton republicani. de ce e un pic in spate (sau in fata , depinde de sondaj)? pentru ca votantii republicani religiosi nu prea vor sa voteze cu el. problema lui nu vine de la nehotarati, ci de la propriul partid. trebuie sa ii aduca acasa in 3 sapt.

  4. E prima dezbatere pe care am urmarit-o integral, live. Pot spune ca Trump a castigat intrunirea si inca destul de clar. Pana la urma, prin asta, Trump nu va face decat sa-si conserve votantii deoarece, cei doi sunt oricum ca intr-un dialog al surzilor.
    Am remarcat ca, desi s-a discutat mult si amanuntit despre Orientul Mijlociu, nu s-a pomenit nimic despre statul Israel, desi e unul foarte important in zona, inclusiv pentru America (ca sa nu spun mai mult). Adica nimic despre faptul ca distrugerea Siriei, Irakului si Libiei serveste pe deplin Israelului. Nimic despre ei nici in politica interna, desi despre altii s-a discutat cat cuprinde!

    La Trump am remarcat o idee foarte simpla pe care, marturisesc ca o am si eu in minte de mai bine de 30 de ani. Anume de ce au asigurat SUA, zeci de ani, securitatea unor state puternice economic (Germania si Japonia, ulterior Korea si, la coada, Arabia Saudita). Stiu, raboiul rece, propaganda, bla bla. Dar dupa ’89? Daca (cel putin) primele doua ar fi fost nevoite sa aloce din PIB acelasi procent ca restul statelor dezvoltate (dar neocupate, dupa razboi) Germania si Japonia nu ar mai fi fost ceea ce sunt astazi! La fel si in cazul Koreei, desi aici trebuie spus ca situatia e oarecum inversa, in sensul ca multa vreme coreenii din sud nu s-au dezvoltat economic pentru ca au cheltuit pe inarmare, constant, peste 10% din PIB. Totusi, americanii inca cheltuiesc mult cu bazele militare din Korea.
    Hilara are un suras foarte frumos, atunci cand este sincer. Din pacate, asta nu s-a intamplat decat de vreo 2-3 ori, in rest, a fost vorba doar de prefacutul zambet American, cu toata dantura. Cu cat a fost mai scumpa la „atelier” cu atat mai larg este si zambetul. Atunci cand era in dificultate Hilara trecea zambetul direct in rictus, fara sa diminueze din suprafata expusa aerului si vederii.
    La renumele Romaniei cu avorturile a contribuit si filmul istetului de Mungiu, care, zmecher cum este, s-a gandit el sa faca un film despre romance si problemele lor din timpul comunismului condamnat de Basescu, idolul lui sor-sa Pippidi. Si uite-asa mai castiga si cineastii din Romania, Indochina, Boughainville, Iran, Turcia, Haiti si Venezuela cate un premiu. Tari pline de oameni de arta de mare valoare, domle.

    In concluzie, Hilara pare montata sa castige, desi, obiectiv, as vota cu Trump, daca as fi American. I-as da dreptate si in plan intern si in plan extern. America oricum da inapoi, mai bine se repliaza organizat decat sa fie surprinsa nepregatita. In sfarsit, sa facem o mica socoteala. Dupa familia Bush, tatal si fiul, avem acum si familia Clinton, sot si sotie, in total, vor fi minimum 20 ani guvernati in familie, fara a mai socoti alti 8 ani (81-89) in care G Bush sr a fost vicepresedinte CIA. Semn ca CIA chiar e o familie. Iar omul cu trabucul in gura si pe rochita talentatei Monica Lewinski, va devein curand „primul domn al SUA” dupa mai bine de 240 ani. Si asta, fara sa faca nimic!

      1. imho – nu e corecta comparatia. Mai degraba ash zice un „draga liviu” muuuult mai sofisticat si insetat de putere versus un vadim mai nationalist.

        @traian – man, ti-am bruiat topicul cu externe, ne iarta😀

      2. Well, nu ma refer la stil. Intr-adevar, omul este sau pare cam necioplit. La Hillara stiu la ce sa ma astept, mi s-a parut destul de intransigent ca secreta de stat. Cine zice ca e o experta la externe e un prost, oricum acolo lucreaza altii cu mult mai destepti ca ea.

        Un aspect interesant, specific feminismului, ar fi acela ca o femeie care paseste catre varsta a treia devine mult mai buna, blanda, ingaduitoare, whatever. Daca mai punem si foarte probabilul accident cerebral (probabil unul ischemic, tranzitor) urmat de caderea in adormire, din mers, nu stiu, zau, daca Ilici ar fi cel mai potrivit. Sa nu mai vorbim de tanti Nina (Bill Clinton) cu cateva by-pass-uri! Or avea si aia Eliasul lor?

        1. intrebarea e – ca e clar ca madam push-me-Bill – nu pricepe prea multe din politica internationala (si aici intrebarile de 100 de puncte sint
          – advaiserii aia pricep mai mult ca ea?
          – ii va lasa sa vorbeasca sau isi va impune punctul de vedere?

          cum o fi mai bine? o retragere partiala* a’la redneck sau un push-to-the-limit? Ca Obama a cam impins si pe linga faptul ca nu are rezultate pozitive (pe o caruta de bani) a si creeat multe reactii adverse.

          *acum se stie ca daca o putere se retrage dintr-o anumita zona – altele or sa ii ia locul.

  5. @Franklin – la chestia cu americanii p’afara
    – Korea: la inceputuri ’45 – au vrut sa prinda si ei o bucatica de influenta in Asia – sa nu-i lase pe rusi sa ia toata prajitura (China, Vietnamul comuniste ei aaveau numai bazele din Okinawa) – asa ca au negociat cu ei sa se opreasca pe paralela de 38
    – in ’50 – au intrat in Nord ca sa nu piarda bucatica luata in ’45 si sa nu’si „piarda fatza” – sau cu alte cuvinte au fost prizonierii cuvintului dat (ca sa nu inceapa aliatii sa-si caute alti „protectori”)
    – China – e un ghimpe ideal in coasta orezarilor, un fel de „Ucraina”

    Japonia:
    – la inceput a fost armata de ocupatie care tinea Japonezii pe grumaz
    – daca te uiti pe harta – impreuna cu Koreea / Taiwan si insulele japoneze – au un front de apa in fata chinezilor – pe oriunde ar vrea China sa iasa pe mare – trece pe linga ochiul si urechea americana
    – in timp China s-a dezvoltat – spre groaza Koreei si Japoniei- incit l-a facut pe Omama sa schimbe focusul pe Asia si nu le convine sa-i lase de capul lor. Asa ca daca vrea sa mai conteze, nu poate sa le lase din grija

    1. OK, merci de completare. Ai uitat Vietnamul, aici nu mai zic nimic🙂
      SUA au o singura mare vulnerabilitate. Costul unei zile de razboi este imens pentru ei, ca si pentru orice tara occidentala dezvoltata. Este atat de mare, incat razboiul insusi este inacceptabil pentru socientatea Americana. Altfel spus, americanii nu isi permit pierderile de vieti inevitabile unei confruntari de amploare. Acolo unde rusii si-ar permite 100 de vieti pierdute (in medie lunara), americanii nu si-ar permite probabil nici 10. La fel au patit-o mai toti dezvoltatii din istorie, maurya, gupta, imperiul roman, bizantin, etc. Simplu, un cetatean occidental e mai pretios decat unul rasaritean, si mult mai valoros decat unul Asiatic, etc Un timp, cata vreme diferentele de organizare, de resurse si decalajul intre armate nu atinge pragul critic, e OK. Apoi, incepe declinul. Este unul din micile secrete ale istoriei.

      1. hehe, Vietnamul a fost o incercare din care au iesit cam fara dinti – era bataia pe zone de influenta.

        de acord cu ideea de „costul unei zile de razboi” – doar ca depinde acum de ceea ce vor.
        China e in crestere militara si nu o vad pe Clinton contrind-o/limitind-o (desi in 2011 a glasuit ceva de pivotare catre) – pt ca mai nou, Clinton are meciurile ei cu rusii. Numai ca spre deosebire de ce „vad” neoconii din spatele ei, rusii nu s-au intins mai mult decit fostele republici. (asta pina in 2014 – cind s-au vazut „atacati”)
        eh, geopolitica de cartier🙂

        1. E normal ca toleranța la costurile uman ale războiului să fie mai mici într-o societate democratică unde se pune mai mult preț pe viața unui om decât într-o societate cvasi-totalitară unde oamenii sunt doar niște resurse ușor dispensabile. Americanii au încercat să suplinească acest deficit prin tehnologie și investiții masive în intelligence (în special SIGINT).
          Nu văd deocamdată semne ale decăderii militare americane, comparațiile cu imperiul roman sau cel bizantin sunt (cel puțin încă) exagerate. În plus, problema toleranței la pierderi umane devine irelevantă în cazul unui război atomic

  6. Când nu înțelegi un fenomen e preferabil (sănătos chiar) să taci nițel, până ajungi la cineva capabil să te pună în temă. ”Words are silver. Silence is gold.”
    Altfel, omenește, îi înțeleg p’alde bobâzdâcii ăștia, tre’ să mănâncă și gura lor o pită, cât mai albă posibil, din traista ălora ce le întorc cheița… Tot ce știu eu e că acele „moaște erecte” ale Sfântului Ciprian vor ajuta și la blagoslovirea bobâzdâcilor și a admiratorilor lor, în momentul adevărului, acolo, pe prag, de vor realiza și vor recunoaște sincer cât de departe au fost de ceea ce ne face oameni…
    Altfel, sunt de acord cu faptul că o parte din cei care țin orele de religie în școli nu au ce căuta acolo (bine, nu doar cu orele de religie a baiul cât casa pe noi, de fapt) dar, de aici până la ura asta ce consumă și orbește e cale lungă. Până la urmă, fiecare pasăre pre limba ei piere.
    Pe scurt: Sponge, bre, bob!
    Doamne ajută!🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s