Toma Alimoş vs Ch.Ciocan , o luptă inegală

Ar trebui sş se introducă în nomenclator meseria : ” haiduc / spărgător de bănci ”
Una la mână fiindcă a revenit la modă , a fost trendul lui 2009
Doi la mână deoarece e o  tradiţie  : Iancu Jianu, Toma Alimoş , alea-alea , blablabla , folclor, balade, Etno / Taraf TV
Trei la mână : e profitabil . Investiţia ? O nimica toată maxim 100 euro : un fes-cagulă şi un pistol de jucărie Câştiguri : nelimitate . Riscul investiţiei : minim către 0. Gândiţi-va câţi haiduci-spărgători de bănci au prins ch.ciocanii în 2009 ? Zero, nada , niente , canci .
Ah pardon, scuzaţi , uitasem .  La pachet cu meseria ” haiduc ” va veni şi meseria ” ch.ciocan ” anterior numită ” garcea ” sau în vremuri demult apuse ” miliţian ” ( poliţist e doar o metaforă )
Deci, amintiţi-vă cuvintele moşului, care vă e baci : haiduc/spărgător de bănci/ch.ciocan .
În fond băieţii ăştia lucrează mână-n mână de când lumea .

16 răspunsuri la „Toma Alimoş vs Ch.Ciocan , o luptă inegală”

  1. Nu le iau partea arnăuţilor, dar într-o ţară în care aceştia lucrează 16 zile lucrătoare din 20 într-o lună, când să mai aibă timp şi de haiduci? Aşa că să lăsăm Providenţa să le aranjeze pe toate în 2012! :angel:

  2. Arnautii erau mercenari albanezi nu erau lichele mancatoare de spaga. Se angajau contra solda si isi asumau riscul sa o si mierleasca in timpul serviciului. Ciocan nu risca nimic, si nici ailalti.
    Ba mai risca si ei. Aveam un cunoscut prin anii 90′ care tineaun „butic” unde vindea tot soiul de chestii din Turcia, printre altele si niste clondire cu rachiu dubios pe vare scria Courvoisier. Omu’ nu putea trai de raul unui caraliu care se abonase, intra zilnic in pravalie, lua un clondir si pleca ca porcu’, nici buna ziua nu zicea.
    Ca sa scape de piaza rea, s-a gandit ce s-a gandit, a scos cu grija un dop la o sticla, a varsat continutul la canal fiindca nu era nebun sa-l bea, si a urinat in sticla, dupa care a pus dopu’ la loc cu grija. A lasat clondirul mai la indemana, a venit caraliul, l-a luat si a disparut cateva zile.
    Da’ a aparut la loc cu ochii beliti si spume la gura, ca l-a nenorocit, ca el a dat clodiru’ lu „sefu”, ca ala era „tain”.
    Asa ca mai risca si ei. Tejghetaru insa s-a obraznicit si i-a zis ca „lasa sa vezi ce ten fumos o sa faca sefu tau”, si ca daca e nemultumit sa telefoneze lu’ nasu”, adica nasului tejghetarului.
    Caraliul , nestiind ce nas are asta s-a carat si nu a prea mai dat pe acolo.

  3. Decât să o bage în nomeclator pe aia de haiduc, mai bine l-ar scoate pe Ciocan din postul lui de artist al poporului şi să-l bage în loc pe Alimănescu.

    Mă rog, nu chiar pe el, ci pe unul de calibrul lui.

    Ăla nu mai prindea nimic, că tot ce mişca în domeniu rămânea pe loc. Pe loc şi rece.

    Nu se exista nici NUP dat pe socoteală.

  4. Mosule, multumesc pt. urari. Cu intarziere imi permit sa doresc si eu tuturor vizitatorilor, cat si administratorul blogului, umilele mele urari de mai bine. Poate ca in anul asta o sa ne iasa mai bine ! 🙂

  5. Sau dus? Pe jumătate sunt de acord cu tine. Treaba e că vremurile, atunci când nu mai e nimic de făcut, îşi cheamă legile potrivite şi oamenii potriviţi. Ce-o să facă lumea atunci cănd din două-n două zile oricare casă va fi călcată de hoţi? Se va sinucide? Se va apăra? Vremurile vor hotărî.

  6. @ elzap
    Cand din doua in doua zile va fi calcata o casa de hoti, atunci zilnic cate un hot va fi calcat de o casa.
    In Romania au mai fost vremuri din astea, si nu intotdeauna reflectate in istoria oficiala.
    Imi povesteau bunicii si preietenii bunicilor, ca asemenea vremuri au fost in mizeria economica imediat urmatoare anilor 1944..
    Numarul talhariilor si al spargerilor crescue enorm, iar politia se ocupa de propria pricopseala in acele vremuri tulburi.
    Am avut si un unchi care a fost omorat atunci pentru a fi talharit.
    Da s-a intamplat cum iti spuneam. In zona suburbana a Bucurestiului au inceput sa se gaseasca dimineata cadavrele unor indivizi cu cazier. Fiecare zi cu cadavrul ei, pana s-a dus vestea.
    Asta a fost o realitate istorica oarecum barbara, dar eficienta. Jafurile si talhariile au incetat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.